marți, februarie 06, 2018

Câteodată...


6 Februarie 2018

Câteodată sunt mâhnit și eu,
Mă doare gândul și mă doare coasta
Și-atunci mă rog smerit lui Dumnezeu:
Să treacă, Doamne și clipa aceasta

Și cealaltă, ce vine-n urma ei
De Dragoste să-mi fie iarăși plină,
Tu pune-n suflet și în ochii mei
Lumina, cea de-a pururea divină!

Dă-i vântului puterea să se-mpace
Și-l vântură acolo în pustiu,
Din văzduhul Tău, cel plin de pace
Trimite-mi Poezia să o scriu!”

Și dintr-odată norii se destramă,
Cuvântul se-nfioară-n lutul meu,
Omule, să nu îți fie teamă,
Nu te lasă singur Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu: