Joi, 1
Februarie 2018
Nu scriu versuri
dulci-amăgitoare,
Amăgitor e vinul
din pocale,
Și-atâtea
frumuseți, frumuseți oare?
Pretutindeni mi-au
ieșit în cale...
Eu nu cred și n-am
crezut vreodată
În semne care nu
îmi par curate
Și Poezia, câtă
mi-a fost dată,
Nu am vândut-o
nimănui în rate...
Așa mi-a fost mereu
și o să-mi fie,
În văzul și-a
auzul tuturor,
Ca apa din fântână,
străvezie,
Prin ea se văd și
îngerii în zbor,
Prin ea îți văd
și chipul adorat
Și sufletul și
gândurile toate,
Doar ei mă simt în
veci îndatorat,
Aici, acum și după
viață, poate...
Alungă orice umbră
de-ndoială,
Când mă citești
aș vrea să-ți fie bine,
Scriu ce simt și
simțul nu mă-nșală,
Răsfățul? Eu nu
știu de unde vine...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu